Clinica noastra dispune de aparatura pentru efectuarea unei game largi de fizioterapie: laserterapie, ultrasonoterapie, baie galvanică 4 celulare, unde scurte, alte tipuri de electroterapie (curent diadinamic, rectangular, interferential, TENS, etc)
Recuperarea medicala este ramura medicinii avand ca scop dezvoltarea si restabilirea abilitatilor functionale si a calitatii vietii la pacientii care au suferit un traumatism sau o boala cu impact asupra fizicului/psihicului. Recuperarea medicala urmareste obtinerea normalitatii sau a unui status aproape de normal (fizic si psihic), cu reinsertia socio-profesionala a individului, in final.
Programul de recuperare este adaptat fiecarui pacient in parte. Intocmirea planului de recuperare se va face tinand cont atat de tipul si gravitatea bolii de baza (in cazul nostru bolile reumatismale), cat si de afectiunile coexistente (boli cardiovasculare, terapie anticoagulanta, malignitati).
In cadrul centrului nostru puteti beneficia de urmatoarele tipuri de tehnici de recuperare care se adreseaza patologiei aparatului locomotor:
Fizioterapia reprezinta metoda de tratament care utilizeaza agentii fizici. Aparatura din dotarea centrului nostru permite efectuarea electroterapiei, laserterapiei si a terapiei cu ultrasunete, avand urmatoarele roluri: scaderea durerii si a inflamatiei, miorelaxare / stimulare musculara- electrogimnastica (in functie de forma de curent utilizata), rol vasomotor cu efect de hiperemie (prin vasodilatatie) si resorbtie tisulara.
Fizioterapia are un rol adjuvant, completand schema terapeutica alaturi de tratamentul medicamentos si kinetoterapie.
Kinetoterapia (denumita si terapia prin miscare) – reprezinta un complex de metode bazate pe miscarea pasiva sau activa cu rol profilactic si terapeutic, avand urmatoarele obiective :
• Corectarea posturii si a aliniamentului corpului
• Relaxarea musculaturii contractate
• Recuperarea si cresterea fortei si rezistentei musculare
• Cresterea mobilitatii articulare
• Imbunatatirea coordonarii, a echilibrului si controlului corpului
• Cresterea si adaptarea capacitatii de efort
Daca fizioterapia se recomanda pe perioade scurte de timp (in medie 10 zile la interval de 6 luni), kinetoterapia trebuie sa fie sustinuta, programul invatat in sala trebuind sa fie continuat si la domiciliu si imbunatatit periodic sub supravegherea kinetoterapeutului.
• Terapia ocupationala ajuta pacientul sa-si recastige abilitatea de a realiza sarcinile zilnice. Acest fapt poate fi obtinut fie prin refacerea vechilor abilitati, fie prin insusirea unor noi deprinderi pentru a ajusta dizabilitatile survenite in urma unui traumatism sau a unor boli cronice, prin echipamente adaptative, orteze sau modificarea mediului de lucru sau din locuinta. De exemplu – utilizarea unor ustensile de bucatarie adaptate (linguri cu maner gros, desfacator de conserve sau de cutii adaptat) pentru pacientii cu deformari articulare (cu „mana reumatoida”), utilizarea bastonului la pacientii cu gonartroza sau coxartroza severa, etc.
• Masajul terapeutic
Masajul reprezinta manipularea straturilor superficiale si profunde ale tesutului conjunctiv si muschilor pentru a stimula functia acestora, a ajuta in procesul de vindecare, precum si pentru a produce relaxare si o stare de bine. Tesuturile tinta vizate prin masaj sunt muschi, ligamente, fascii, articulatii.
Scoliozele
Scolioza este definita ca deformarea coloanei vertebrale, caracterizata prin curbura laterala (in plan frontal), adesea asociata cu rotatie in ax. Convexitatea confera denumirea directiei scoliozei (ex. scolioza dextroconvexa – scolioza are convexitatea spre dreapta).
Desi este o deformare complexa tridimensionala, pe radiografia posteroanterioara coloana unui pacient cu scolioza are aspectul literei „C” sau „S”.
Scoliozele se clasifica astfel:
• Congenitale – cauzate de anomalii vertebrale prezente la nastere. Reprezinta 15% din totalul scoliozelor
• Idiopatice – cauza nefiind cunoscuta. Este forma cel mai frecvent intalnita in practica (65% din scolioze sunt idiopatice). La randul ei, in functie de varsta la care apare, acest tip de scolioza se clasifica in: infantila (0-3 ani), juvenila (3-12 ani), de adolescenta (12-20 ani) si a adultului.
• Neuromusculara – reprezinta 10% din scolioze, dezvoltandu-se secundar altor conditii, cum ar fi atrofia musculara spinala, posttraumatic.
Din punct de vedere al curburilor, scoliozele pot fi, cel mai frecvent, dorsale, dorso-lombare sau lombare.
Gravitatea este dictata de gradul scoliozei: usoare (sub 25-30°), medii (intre 30 si 50°) si severe (peste 50°).
Managementul scoliozelor are la baza urmatoarele principii:
• Screening populational pentru depistarea precoce (adesea scolioza este fortuit diagnosticata)
• Un diagnostic precoce permite initierea unui plan terapeutic din stadiile initiale ale scoliozei
• Uneori kinetoterapia nu este suficienta pentru ameliorarea scoliozei, fiind necesara asocierea cu orteze (scolioze sub 50°) si cu tratament chirurgical (scolioze peste 50°)
Kinetoterapia in scolioza urmareste:
• Ameliorarea pozitiei coloanei
• Cresterea flexibilitatii coloanei
• Cresterea fortei musculare (abdominale si paravertebrale)
• Ameliorarea respiratiei
Periartrita scapulo-humerala (PSH)
Reprezinta un sindrom dureros, frecvent intalnit, insotit de limitarea miscarilor, aparut datorita afectarii structurilor periarticulare ale umarului (tendoane, burse, capsula articulara).
In cadrul PSH se descriu urmatoarele entitati:
Sindromul de impingere (impingement syndrome) denumit si umarul inotatorului – apare cand tendonul muschiului supraspinos devine iritat si inflamat prin microtraumatisme repetate in zona de trecere a acestuia intre acromion (prelungire a omoplatului spre umar) si humerus (osul bratului). Orice proces care determina ingustarea acestui spatiu (osteofite, ingrosarea sau calcificarea ligamentului coracoacromial) predispune la aparitia sindromului de impingere. Clinic apare durere la miscarea de ridicare a bratului (intre 90-120° – ridicarea bratului deasupra capului). Acest sindrom apare in special la tineri.
Tendinita degenerativa – mai frecvent la pacienti de 50-60 de ani, afectand tendoanele muschilor „coifului rotatorilor” (supraspinos cel mai frecvent, subspinos, subscapular si mic rotund).
Tendinita calcifianta si bursita pot fi raspunzatoare atat de tablouri clinice acute (umar hiperalgic), cat si cronice (simptomatologie trenanta determinand evolutia spre urmatoarele doua forme de PSH). O alta forma de PSH descrisa separat este tendinita bicipitala , o cauza frecventa a durerilor de umar prin interesarea tendonului lungii portiuni a bicepsului.
Capsulita adeziva sau umarul blocat/umarul inghetat (frozen shoulder) apare ca stadiu final al celorlaltor forme de PSH descrise mai sus. Imobilizarea prelungita a membrului superior este principala cauza. Abordarea terapeutica este complexa, rol primordial avandu-l kinetoterapia sustinuta, pe perioade lungi de timp (6-12 luni) pentru recuperarea functionalitatii umarului.
Umarul pseudoparalitic sau ruptura mansonului rotatorilor – apare la pacientii varstnici, uneori chiar la traumatisme minore pe fondul unor leziuni degenerative preexistente la care se asociaza tulburari de vascularizatie locala. Ruptura poate fi partiala sau totala. Tratamentul chirurgical da rezultate mai bune in leziunile recente comparativ cu cele vechi, in cazul ultimului tip de leziuni abordarea terapeutica fiind medicamentoasa si fizicalkinetica.
Hernia de disc
Discul intervertebral face legatura intre doua corpuri vertebrale, fiind format din: inelul fibros la exterior, si nucleul pulpos , in interior.
Discul este elastic, deformabil, avand rol major in amortizarea socului / presiunii exercitate asupra coloanei vertebrale si in mentinerea curburilor fiziologice ale coloanei.
Hernia de disc reprezinta fisurarea inelului fibros cu migrarea nucleului pulpos spre canalul spinal, cu posibilitatea contactului si compresiunii radacinilor nervoase care formeaza nervii cu distributie spre membrele superioare, trunchi sau membrele inferioare. Cel mai frecvent hernia de disc se produce la nivelul coloanei lombare, fiind urmata ca frecventa la nivel cervical si foarte rar la nivel dorsal.
Discul intervertebral se poate rupe in urmatoarele situatii:
• Ridicarea unei greutati din pozitie aplecata, cu genunchii intinsi si, mai riscant, avand coloana usor rotata in timpul ridicarii;
• Ridicarea si purtarea greutatii la distanta de corp
• Tuse, stranut (prin cresterea brusca a presiunii in canalul vertebral)
Dintre factorii care predispun la aparitia herniei de disc mentionam:
• Excesul ponderal
• Fumatul – creste ritmul de „imbatranire” a discului intervertebral
• Sedentarismul (lipsa activitatii fizice) determina o musculatura abdominala slaba
• Profesia (meserii care cer efort fizic sustinut sau pozitie sezanda prelungita)
• Coloana vertebrala „vulnerabila” – curburi anormale (scolioza), anomalii de „sarniera”
• Varsta inaintata
Manifestarile clinice ale unei hernii de disc sunt pe de o parte la nivelul coloanei , in segmentul afectat (durere, modificarea antalgica a curburii coloanei, contractura musculara paravertebrala, limitarea miscarii) si pe de alta parte in zona de distributie a radacinii nervoase comprimate (durere, amorteli, senzatie de arsura sau de furnicaturi, scaderea fortei musculare).
Diagnosticul herniei de disc se face pe baza datelor clinice (anamneza si examenul clinic) si a investigatiilor (radiografie, examen RMN / CT).
Tratamentul herniei de disc are urmatoarele obiective:
• Ameliorarea durerii
• Reducerea compresiunii pe nerv
• Reintoarcerea la activitatea socioprofesionala normala
• Insusirea regulilor de protectie a coloanei pentru o profilaxie eficienta (asa numita „scoala spatelui”)
Tratamentul este conservator si chirurgical.
Tratamentul conservator este eficient la 96% din pacienti, constand in repaus la pat, medicatie antalgica antiinflamatorie, neurotrofice si terapie fizical-kinetica.
Doar 4% dintre pacientii cu hernie de disc necesita tratament chirurgical.
Insistam asupra importantei majore a kinetoterapiei la pacientii cu hernie de disc, atat in cadrul tratamentului conservator, cat si in perioada postoperatorie.
In cadrul tratamentului conservator kinetoterapia urmareste:
• In faza acuta – relaxarea contracturii musculare paravertebrale, scaderea iritatiei radiculare prin adoptarea unor posturi antalgice (pe o parte in pozitie ghemuita cu genunchii indoiti sau intins pe spate cu soldurile si genunchii indoiti la 90°, gambele fiind sprijinite pe o cutie, de exemplu pentru hernia de disc lombara)
• In faza subacuta – se continua programul invatat, la care se adauga noi exercitii pentru relaxarea musculaturii contractate, se initiaza exercitii pentru asuplizarea trunchiului
• In faza cronica si de remisiune completa – se continua exercitiile pentru asuplizarea trunchiului, la care se adauga programe pentru tonifierea musculaturii trunchiului, constientizarea pozitiei corecte a coloanei, „inlacatarea” coloanei, mentinerea fortei musculare.
In perioada postoperatorie (postlaminectomie) pacientul este preluat si de kinetoterapeut, efectuandu-se chiar din primele 2 zile postoperator, din pozitia culcat, gimnastica respiratorie si exercitii pentru ameliorarea circulatiei periferice. Ulterior se trece la exercitii progresive, sub stricta supraveghere medicala de specialitate, de tonifiere a musculaturii si mobilizarea coloanei vertebrale.
Kinetoterapia nu ia sfarsit la parasirea centrelor de specialitate in recuperare medicala, ci trebuie continuata la domiciliu, zilnic!
Scoala spatelui reprezinta un set de mijloace educative avand ca scop:
• prevenirea aparitiei herniei de disc la persoanele cu risc
• prevenirea unei noi hernii de disc la un pacient cunoscut cu suferinta discala
In cadrul acestui program pacientii sunt invatati cum sa reduca factorii de risc incat sa evite aparitia herniei de disc, precum si o serie de reguli de protectie a spatelui ( de exemplu: Cum dormim? Cum sofam? Cum stam pe scaun la birou? Cum stam in picioare?). Toate aceste informatii va vor fi oferite in cadrul centrului nostru atat de medicii de specialitate, cat si de kinetoterapeuti.